Întrebarea e pusă de obicei ca și cum ar fi vorba despre dacă salonul își permite salariul.
Aia e cea mai mică parte, iar răspunsul la ea singură e felul în care saloanele angajează în momentul greșit.
Costul e mai mare decât salariul, iar partea grea nu e deloc cifra lunară.
E rampa: lunile de dinainte ca o persoană nouă să fie ocupată, în care plătești integral pentru un scaun pe jumătate gol.
Cât costă de fapt o persoană
Cinci lucruri, iar majoritatea saloanelor numără primul și o parte din al doilea.
Salariul în sine, care e singurul număr pe care îl citează cineva.
Contribuțiile de angajator peste el, care diferă atât de mult între țări încât niciun articol nu ar trebui să-ți dea un procent. Cere-l contabilului tău.
Un post de lucru, adică un scaun, o oglindă, unelte și eventual chirie pentru spațiu de care înainte nu aveai nevoie.
Produsul, care crește odată cu munca ei și e ușor de uitat când gândești în termeni lunari.
Timpul tău, care e cel invizibil: instruire, verificat și programările pe care nu le iei pentru că supraveghezi.
Ultimul e bani adevărați și e cel mai mare exact în lunile în care ea câștigă cel mai puțin.
Rampa e întrebarea adevărată
Nimeni nu vine cu agenda plină. Chiar și cine aduce cliente aduce o parte din ele, și mai târziu decât se așteaptă.
O formă realistă e un sfert plin în prima lună, jumătate până în a treia și ceva aproape de prag în a patra sau a cincea.
Costul total al perioadei ăsteia e ce trebuie să poți duce cu adevărat, și de obicei sînt două până la patru luni din cifra lunară completă.
Ăsta e numărul care decide răspunsul și nu e numărul pe care îl calculează majoritatea.
Un salon care poate plăti costul lunar dar nu are nimic în plus nu-și permite angajarea asta, chiar dacă aritmetica lunară iese.
Două lucruri scurtează rampa cu adevărat, și amândouă merită cântărite înainte să se discute salariul.
Cineva care aduce o agendă. Așteaptă-te la o treime din ce descrie, sosind pe parcursul mai multor luni, nu în prima săptămână.
Surplusul pe care i-l poți da imediat. Dacă deja refuzi muncă, ea începe la jumătate, nu la un sfert.
Al doilea valorează mai mult decât primul și e cel pe care îl poți verifica înainte să angajezi pe cineva.
Semnele că ești chiar pregătită
Senzația de aglomerație nu e unul dintre ele, și e semnalul pe care acționează majoritatea saloanelor.
Patru lucruri arată o presiune reală de capacitate, nu o lună obositoare.
| Semnal | Ce înseamnă | Cum verifici |
|---|---|---|
| Refuzi muncă | Cerere reală pe care nu o poți servi | Numără o lună, nu estima |
| Programată pe trei săptămâni | Constant, nu în decembrie | Uită-te la propriul timp de așteptare |
| Orele tale bune pline de luni | Structural, nu sezonier | Grad de ocupare pe zi și pe oră |
| Refuzi cliente noi | Cel mai puternic semnal care există | O să știi |
Numără o lună munca refuzată cu o liniuță pe o hârtie. Numărul e aproape mereu mai mic decât senzația.
Și verifică dacă presiunea e în fiecare oră sau doar în cele bune, pentru că o sâmbătă plină cu o marți goală nu e o problemă de personal.
Unde sînt orele alea goale și cât costă e calculat în cât costă o oră goală.
Lucrurile mai ieftine de încercat întâi
Trei dintre ele pot adăuga capacitate reală fără să angajezi pe nimeni, și toate trei sînt reversibile.
Recuperează timpul pe care îl ai deja
Zece minute scoase din cele mai frecvente trei servicii ale tale înseamnă aproape o programare în plus pe zi.
Pentru un salon de coafură, programarea corectă a timpului de acțiune e versiunea cea mai mare a asta și poate valora o treime de zi.
Mecanica e în software pentru saloane de coafură, iar schimbarea nu costă nimic.
Crește prețurile în schimb
Dacă refuzi muncă, piața îți spune ceva despre preț înainte să-ți spună ceva despre personal.
O creștere de cinci până la zece la sută pe o agendă plină e mai mulți bani fără rampă, fără risc și fără o persoană în plus de condus.
Închiriază scaunul în loc să-l umpli
O colaboratoare pe cont propriu își duce propriul risc, își aduce propriile cliente și nu te costă nimic în lunile în care e liniște.
Câștigi mai puțin, pentru că clientele ei sînt ale ei, nu ale salonului, ceea ce e un schimb real, nu o masă gratis.
Pentru multe saloane în etapa asta e primul pas potrivit, și poate deveni angajare mai târziu. Ce se stabilește întâi e în programarea unei echipe de salon.
O asistentă e un alt calcul
Instinctul e să angajezi încă o persoană care face ce faci tu. De multe ori angajarea mai bună face părțile pe care nu ar trebui să le faci tu.
O asistentă costă mai puțin, urcă rampa mai repede și adaugă capacitate oamenilor deja acolo, în loc să aibă nevoie de propria agendă.
Într-un salon de coafură asta e deosebit de clar: cineva care se ocupă de clătit și de pregătire poate adăuga o programare pe zi fiecărei specialiste.
Și aritmetica e mai ușoară, pentru că nu aștepți să fie descoperită de cliente.
Iese pe zero în momentul în care echipa existentă vinde orele pe care le eliberează, ceea ce înseamnă de obicei săptămâni, nu luni.
Capcana e că merge doar dacă echipa e cu adevărat la capacitate, pentru că orele eliberate trebuie să fie vandabile ca să valoreze ceva.
Deci se aplică același test: numără ce refuzi, în loc să decizi după cum s-a simțit săptămâna.
Ce se schimbă în afară de bani
Întrebarea financiară e cea pe care o pune lumea. Cea care îi prinde pe nepregătite e ce devine meseria după aceea.
Patru lucruri se schimbă în ziua în care altcineva lucrează în salonul tău, și niciunul nu apare în vreun calcul.
Propriile tale ore devin cele flexibile. Cineva trebuie să deschidă, să acopere marțea liniștită și să fie acolo când ea e bolnavă.
Standardul tău devine ceva ce trebuie descris. Lucruri pe care le faci fără să te gândești trebuie acum explicate, de două ori.
Relația cu clientele se schimbă. Unele dintre clientele tale vechi vor ajunge la ea, iar ăsta e scopul, nu un eșec.
Devii responsabilă pentru venitul cuiva, care e altă greutate decât a fi responsabilă pentru al tău.
Nimic din asta nu e un argument împotriva angajării. E partea care decide dacă îți place salonul după aceea.
Proprietarele care regretă angajarea aproape niciodată nu regretă aritmetica. Regretă că munca a încetat să fie munca pe care o iubeau.
Când răspunsul e nu
E un răspuns perfect valabil, iar partea utilă e să știi ce faci cu el, nu să-l tratezi ca pe un eșec.
Scrie ce ți-ar schimba părerea. Un număr precis, ca decizia să aibă un declanșator, nu o dispoziție.
Să refuzi opt programări pe lună trei luni la rând e un declanșator. Să te simți întinsă nu e.
Și lucrează la lucrurile mai ieftine între timp, pentru că majoritatea fac și angajarea de mai târziu mai ușoară.
Un salon cu durate corecte, prețuri rezonabile și o marți plină e un salon în care o persoană nouă poate fi ocupată.
Și revino la subiect la o dată, nu când ai următoarea săptămână grea, pentru că săptămânile grele sînt cel mai prost moment de decis ceva.
Șase luni e un interval rezonabil. Pune-l în calendar cu numărul atașat și lasă dovezile să răspundă.
Aritmetica, calculată
| O lună | |
|---|---|
| Salariu | 1.400 € |
| Contribuții de angajator, cât sînt la tine | Cifra ta |
| Post de lucru, unelte și spațiu | 150 € |
| Produs pentru munca ei | 180 € |
| Timpul tău, la propriul tarif orar | 320 € |
| Total, înainte de contribuții | 2.050 € |
La 38 € o oră vândută după produs, 2.050 € cer cam cincizeci și patru de ore vândute pe lună, adică vreo treisprezece pe săptămână.
E puțin peste o treime dintr-o săptămână cu normă întreagă, ceea ce sună realizabil și chiar e, pe la luna a patra.
Lunile de dinainte sînt costul deciziei, iar adunarea lor îți dă cifra de care ai nevoie disponibilă.
Fă-o cu cifrele tale înainte de orice altceva. Îți ia douăzeci de minute și e altă discuție după aceea.
O linie din tabelul ăla merită verificată, nu acceptată: cât aduce de fapt o oră vândută după produs.
Majoritatea saloanelor folosesc prețul afișat, ceea ce o supraestimează, iar eroarea se propagă prin toate celelalte numere de aici.
Metoda e în prețuri pe oră, nu pe serviciu, și îți ia o seară.
Cum faci rampa mai scurtă
Decizia e stabilită în cea mai mare parte de cât de repede se umple ea, deci merită știut ce influențează asta de fapt.
- Fă-o rezervabilă din prima zi, cu propria disponibilitate pe pagina ta de programare, nu prin tine.
- Pune ca implicit orice specialistă disponibilă, ca noile cliente să ajungă la ea în loc să aștepte trei săptămâni după tine.
- Dă-i surplusul tău deliberat, mai ales serviciile pe care ai cel mai puțin chef să le faci.
- Pune-o pe profilul de hartă și în fotografiile tale, pentru că o față pe care nu a văzut-o nimeni e o față la care nu se programează nimeni.
- Începe-o în orele tale cele mai pline, nu în cele liniștite, ceea ce e opusul a ce fac majoritatea saloanelor.
Al doilea și al cincilea sînt cele care schimbă cel mai mult forma curbei, și amândouă sînt gratuite.
Majoritatea saloanelor pun o persoană nouă în orele goale ca să le umple, ceea ce garantează că rămâne goală și demoralizată.
Pune-o unde e cererea și ia tu orele liniștite câteva luni. E cel mai rapid mod de a scurta rampa.
E și cel mai inconfortabil, pentru că înseamnă să dai orele care îți plac cel mai mult și să le duci pe cele care nu îți plac.
Două-trei luni de așa ceva transformă o angajare dintr-o cheltuială într-o colegă, și e partea despre care nu te avertizează nimeni.
Alternativa, să-ți protejezi agenda și să-i dai ei rămășițele, produce pe cineva tăcut, descurajat și plecat până în luna a șasea.
